VIRAMENTUL – Instrument de plată fără numerar

Viramentul este un procedeu bancar special de plată fără numerar, efectuat prin transferul unei sume de bani în monedă naţională sau în valută, din contul celui care dispune plata (ordonatorul) în contul beneficiarului care încasează, acest lucru însemnând debitarea contului primului şi creditarea contului celuilalt.

Ordonatorul – cumpărător, debitor, importator, beneficiar al unei prestaţii de servicii;

Beneficiarul – vânzător, creditor, exportator, prestator de servicii;

Banca ordonatorului = bancă plătitoare

Banca beneficiarului = bancă destinatară

Viramentul presupune existenţa unui cont în bancă din partea persoanei fizice sau juridice şi existenţa unor disponibilităţi în acest cont, create prin depozite anterioare, încasări, credit acordat de bancă etc.

Viramentul poate fi intrabancar sau între societăţi bancare diferite (interbancar);

Comparaţia dintre cec şi virament – viramentul este mai OMOGEN;

-         prin cec se operează ori cu monedă fiduciară sau cu monedă scripturală;

-         prin virament se operează numai cu monedă scripturală (este calificat drept o remitere de monedă scripturală)

-         viramentul se poate prelucra mai uşor pe calculator, diminuând costul şi economisind timpul serviciilor bancare

Specificul mecanismului de virament – se pot realiza acte juridice diferite:

-         stingerea unei obligaţii prin plată;

-         acordarea unui împrumut

-         efectuarea unei donaţii

Consecinţe ale caracterului abstract al viramentului:

1. Banca nu poate cenzura un ordin de virament emis de clientul titular al contului, în cazul în care acest cont are un sold creditor; Excepţie: situaţia în care sunt nesocotite normele de ordine publică privind ordinea efectuării viramentelor care decurg din aplicarea dispoziţiilor legale privind măsurile pentru evitarea blocajului financiar.
2. Banca nu trebuie să verifice cauza juridică a ordinului de virament, validitatea lui nedepinzând de validitatea actului juridic care se realizează prin acest procedeu bancar;
3. Banca nu este obligată să verifice dacă autorul ordinului de virament are capacitatea juridică de a efectua actul juridic realizat prin virament;
4. Viramentul are ca efect naşterea unui drept de creanţă al beneficiarului faţă de bancă şi concomitent stingerea eventualei creanţe anterioare a emitentului faţă de aceeaşi bancă.

Implicaţiile viramentului la nivel economic:

1. Prin virament – trecerea unei sume dint-un cont în altul – se înfăptuieşte circulaţia monedei scripturale
2. Depozitele bancare constituite exprimă creanţe ale terţilor faţă de bancă, iar viramentul reprezintă un procedeu de transfer al creanţelor între creditorii băncii
3. Viramentul ca transfer de monedă scripturală reprezintă un instrument de combatere a inflaţiei monetare

Clasificarea viramentului:

1. Viramentul intern (intrabancar) – este efectuat între 2 conturi deschise la aceeaşi bancă
2. Viramentul extern (interbancar) este efectuat între 2 conturi deschise la bănci diferite şi se realizează în etape:

-         plătitorul emite ordinul de virament cerând băncii sale să-i debiteze contul cu o anumită sumă, pentru a se credita contul beneficiarului deschis la o altă bancă

-         banca plătitorului pune la dispoziţia băncii beneficiarului un credit egal cu aceeaşi sumă;

-         banca beneficiarului creditează contul acestuia;

-         între cele două bănci se realizează reglementarea conturilor prin casa de compensaţii interbancare

Data viramentului – ziua în care suma este pusă la dispoziţia beneficiarului prin creditarea contului acestuia de către banca sa.

Clasificarea viramentului în funcţie de ordonatorul operaţiei

1. Viramentele clientelei – ordin dat de un client de a se efectua un transfer de bani, prin debitarea contului său către unul sau mai mulţi beneficiari
2. Viramentul BNR – în cazul relaţiilor interbancare;

Ordinele de virament pot fi:

-         pe suport hârtie (manuscris sau imprimat)

-         sub formă magnetică

În funcţie de sensul din care se dispune şi efectuează plata:

-         virament de credit

-         virament de debit.

Viramentul de credit:

1. plătitorul ordonă băncii sale (bancă plătitoare) să promoveze ordinul de plată către beneficiarul specificat;
2. banca plătitoare preia suma din contul plătitorului şi efectuează plata către banca creditorului
3. banca creditorului înscrie suma în contul beneficiarului

Viramentul de debit:

1. plătitorul împuterniceşte creditorul pentru astfel de operaţiuni; el solicită băncii sale aprobarea operaţiunii;
2. creditorul depune documentaţia aferentă sumei de plată (factura) la banca sa;
3. banca plătitorului include pentru plată suma respectivă la data scadenţei de plată, iar după efectuarea plăţii, suma revine pe filieră bancară în contul creditorului